xilviu

weekendul acesta un prieten bun isi lanseaza prima lui carte. spun prima pentru ca, dupa cum il cunosc, nu pot decat sa sper ca vor mai urma si altele, si altele, si altele…

si se lasa cu lansare mare lansare la bookfest 2009, la romexpo, sambata 20 iunie la ora 15. si ca bonus, tot sambata dar de la 18 canta pe acolo si byron, deci o sa fie o zi implinita :)

cartea? ca si titlul postului, ‘eu cine sunt?‘

autorul? mihail. si musat daca vrem sa fim oficiali, desi mihail este de ajuns. daca ajungi sa il cunosti putin vei ajunge singur la concluzia ca ‘oficialul’ nu-si are locul aici. mereu plin de viata si mereu cu o vorba buna pentru inimile intristate, mihail stie sa scotoceasca in tine ce e mai bun si sa scoata cumva la suprafata acel ‘tine’ pe care stiai ca il ai, dar nu si cum sa il definesti.

si ca sa fiu si personal in acest post, voi raspunde la leapsa virtuala initiata de mihail.

Daca ar fi sa fac un muzeu al propriilor mele accesorii sociale*, ce exponate as vedea pe raftul meu?

{*Accesorii sociale = Lucruri, relatii, oamenii, atitudini care nu ma definesc si de care m-am inconjurat pentru ca „asa trebuie”. Sau, intr-un cuvant, „etc-uri”.}

cred ca am deja un muzeu al accesoriilor mele sociale, dar si personale. se gasesc in pagina mea cu ‘ce imi place‘. pe scurt, as afisa dragostea pentru ai mei, pentru familie, pentru parinti si bunici si sora; as afisa ideea relatiei mele cu oana d, pentru ca inconstient m-a ajutat sa ajung omul ce sunt; mi-as afisa prietenii: carmen, monica, alina alexandra, maria, mihail, cosmin, cristi, virgil, diana s, adina, dorina si tudor. undeva in muzeu trebuie sa gasesc loc si pentru o camera foto, cel putin 10 fotografii facute de-a lungul timpului si la care tin mult mult(multumesc carmen), o chitara, un laptop. intr-un colt o sa fie un pachet de tigari si un red bull… asa, ca sa nu fie un muzeu utopic :)) ; si mergand pe aceeasi idee o sa ma afisez pe mine de-a lungul anilor… de la fericire maxima la depresie crunta si apoi normalitate. si in muzeul meu va fi multa multa muzica… sa imi acompanieze trairile expuse.

De ce le mai tin inca in viata mea?

le tine pentru ca sunt ale mele si nimeni nu le mai are. le tine pentru ca ele ma contureaza, ma definesc. le tine pentru ca fara ele eu nu as fi eu si la intrebare ‘eu cine sunt?’ as raspunde altfel si apoi nu m-as mai recunoaste.

Care ar fi acele experiente, oameni, relatii, obiecte pe care le-as lua intr-o carte despre mine?

buna intrebarea, pentru ca anul viitor pe vremea aceasta chiar se vor regasi intr-o carte :) ca sa raspund totusi la intrebare… as lua toate elementele de la prima intrebare, le-as schimba numele, le-as amesteca cu multe ganduri personale, as condimenta cu trairi unice, le-as aseza la dospit pe o hartie si apoi as coace totul la foc domol, pana mireasma unei vieti atipice de bucuresti te va face sa tresari, sa razi si sa te intristezi, sa-mi dai dreptate si sa ma contrazici… ca apoi sa o iei de la capat.