IUBÍ, iubesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. recipr. A fi îndrăgostit, a simți o mare afecțiune pentru o persoană de sex opus. ♦ Refl. recipr. A avea relații sexuale cu o persoană de sex opus. 2. Tranz. și refl. recipr. A ține extrem de mult la cineva sau la ceva. 3. Tranz. A-i plăcea să… – Din sl. ljubiti.
dar ce inseamna cu adevarat a iubi?
sa doresti sincer ca persoana iubita sa fie fericita. chiar daca tu nu mai esti sursa fericirii?
sa zambesti din senin cand te gandesti in mijlocul zilei la Ea?
